anghelina

”Mi-am înseninat gândurile
Până când au început să se vadă
În ele
Munții.

Iată-i cu aur și uraniu
Și cu celelate minerale
Mai evoluate,
Care au blănuri scumpe și coarne
Și copite sau aripi
Și sunt fericite sub formă de viață
Iată-i reci și amenințători
Și plini de prăpăstii,
De-asupra cărora roata soarelui
Scârțâie toată ziua
Scoțându-ne, de băut, timp proaspăt,
Tocmai din fundul pământului

Nu știam, nu știam
Că am atâta geologie în mine,
Și că-n vârful ei
Sufletul meu șade
Măreț și de neclintit
Ca Mănăstirea dintr-un Lemn!,,

,,Munții,, Marin Sorescu