…”spre mâine și spre ieruri”…
”Ce zăpăcit mai pot să fiu
de parcă
mi-aș fi eu însumi mie fiu
rătăcitor pe arcă
și creangă de măslin mi-aș fi
în clonțul zburătoarei
vestindu-l pe a fi
că nu va fi
neuneoarei.
Ce zăpăcit mai pot să fiu
ce fel de fel de feluri
când alb , când negru și când griu
spre mâine și spre ieruri.
Alaltăieruri nu și nu și nu.
Ce zăpăcit ești și tu”
„Cantos” N. Stănescu
